Desi mai e foarte putin pana la inceputul ultimei luni de primavara vremea se prezinta ca si cum ar urma ultima luna de tomna.
Cu gandul acesta in minte, intr-o dimineata, indreptandu-ma spre munca, mi-am amintit o poezie al lui Paul Varlaine care m-a impresionat mult cand am auzit-o.
Incercand sa caut versurile pe Google am descoperit ca are si linie melodica.
Iata si versurile
Les sanglots longs
Des violons
De l’automne
Blessent mon coeur
D’une langueur
Monotone.
Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l’heure,
Je me souviens Des jours anciens
Et je pleure;
Et je m’en vais
Au vent mauvais
Qui m’emporte
Deçà, delà
Pareil à la
Feuille morte.
Da…dragutza poezia si melodia. Mi-ai adus aminte de facultate cand ne punea profu de lit. franceza sa ascultam melodii asemanatoare cu versurile unor poeti celebrii. Oricum, nu pot sa zic ca Verlaine era printre preferatii mei. Te pup