Origini…

aprilie 26, 2009 - Un răspuns

Acum doua week-end-uri am fost cu matusica mea preferata Muzeul satului (Dimitrie Gusti) la plimbare, deoarece era o vreme superba si am vrut sa profitam de ea in aer liber.

Desi nu era prima oara cand mergeam acolo, abia acum mi-a venit ideea sa imi reconstitui originile regionale. Nu am reusit, deoarece nu sunt casute chiar din toate zonele, sau, cel putin judetele Teleorman si Ialomita au fost exceptate.

Totusi am facut cateva poze dragute pe care as vrea sa le vedeti si voi.

 

In prima poza este o superba casuta lipoveneasca din jurilovca.

A doua casuta este din Vrancea. Oare asa arata si casa stra-stra bunicilor mei?

In a treia poza puteti observa locul in care femeile vrancene lasau mancare pentru drumeti.

In a cincea imagine suntem in Sibiu.

In ultima poza este un scranciob, un fel de roata in care se “dadeau” bunicii nostri.

Chanson d’automne

aprilie 26, 2009 - Un răspuns

Desi mai e foarte putin pana la inceputul ultimei luni de primavara vremea se prezinta ca si cum ar urma ultima luna de tomna.
Cu gandul acesta in minte, intr-o dimineata, indreptandu-ma spre munca, mi-am amintit o poezie al lui Paul Varlaine care m-a impresionat mult cand am auzit-o.
Incercand sa caut versurile pe Google am descoperit ca are si linie melodica.

Iata si versurile
Les sanglots longs
Des violons
De l’automne
Blessent mon coeur
D’une langueur
Monotone.

Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l’heure,
Je me souviens Des jours anciens
Et je pleure;

Et je m’en vais
Au vent mauvais
Qui m’emporte
Deçà, delà
Pareil à la
Feuille morte.

Grand Arena et son histoire

aprilie 13, 2009 - Un răspuns

Ei da, si iata ca, pe timp de mare criza economica, in Bucuresti s-a mai deschis un Mall, si pare chiar a fi cel mai mare din capitala la ora actuala, depasind suprafata celebrului Baneasa Shopping City. Este vorba despre Grand Arena din Berceni. Probabil va intrebati de unde cunosc atatea detalii. Ei bine, trebuie sa stiti ca am norocul de a lucra in cadrul administratiei acestuia.
Dar nu despre maretia noului Mall sau despre faptul ca, in sfarsit, am reusit sa ma angajez asi vrea sa vorbesc. Doresc sa povestesc un fapt care m-a uimit si continua sa ma macine, din momentul in care s-a petrecut.
De obicei, de cate ori “vizitam” toaletele unui astfel de loc, avem neplacerea de a constata existenta unor nereguli si suntem mereu tentati sa ne plangem despre cat suntem de necivilizati noi romanii. Cum de nimeni din administratie nu se gandeste ca ar trebui sa fie mai curat…. etc? Cam asta li s-a intamplat si clientilor care au fost in Grand Arena in primele zile dupa deschidere. Ce au gasit, sau, mai bine zis, ce nu au gasit ei in toaletele de la Grand Arena? Nu au gasit hartie igienica, cosuri de gunoi si nici sapun, pe scurt, cam nimic. Spre norocul nostru, am scapat fara vreo reclamatie, dar, spre sfarsitul zilei ne-am trezit cu aproape toate wc-urile infundate. De ce oare? Cu siguranta din cauza lipsei cosurilor de gunoi.
Insa, de data aceasta, surpriza, vina nu a mai apartinut romanilor, deoarece proprietarul Mall-ului, care a refuzat sa lase bani pentru cosuri de gunoi, hartie si sapun inainte de a se intoarce in tara de origine, nu este roman (imi pare rau, dar din motive foarte subiective, nu ii pot dezvalui originea).
Ideea centrala pe care am incercat sa o transmit este sa incercam sa nu ne mai blamam intre noi de fiecare data cand observam vreo neregula. De multe ori s-ar putea ca vina sa nu apartina vreunuia dintre noi.

Baaar, Primavara, bine ai venit!

martie 27, 2009 - 2 Răspunsuri

Probabil ca toti ati auzit de termenii “meteodependenta” sau “meteosensibilitate”. In principiu descriu acelasi lucru, starea generala a organismului persoanei care are o astfel de “afectiune” raportata la starea vremii, ceea ce inseamna ca daca vremea este urata si starea persoanei va fi de intristare, lipsa de chef de viata, oarece dureri articulare sau de cap…
Am simtit de foare multe ori pe propria-mi piele aceste “actiuni marsave ale vremii”. Niciodata insa nu mi-am putut imagina reversul, si nu la modul la care mi se intampla acum. De parca odata cu venirea soarelui si marirea zilei se imbunatateste si viata in ansamblu. Sperante demult pierdute in cele mai intunecate cotloane ale subconstientului revin la suprafata fiind incurajate de oportunitatile ce apar spre a fi realizate.
Tot ce sper este sa nu le pierd odata cu trecerea “vremii bune”.

Chiar cand aveam mai mare nevoie?

martie 24, 2009 - Un răspuns

Una dintre cele mai bune prietene ale mele a reusit sa ma molipseasca si sa ma farmece, acum doua seri, cu o melodie pe care, de atunci o ascult incontinuu. De unde atata magie in cateva versuri nu-mi pot da seama. Si cum o mie de descrieri nu au, nici pe departe, puterea exemplului, va las sa va convingeti singuri.

martie 22, 2009 - Un răspuns

Buna seara lume buna a sferei virtuale.

As vrea sa fac deschiderea acestui blog prin a preciza faptul ca daca mi-ar fi spus cineva, chiar si numai cu o luna in urma, ca voi ajunge sa creez un blog, nu cred ca as mai fi avut sentimente foarte prietenesti fata de acea persoana. Ei, dar iata-ma acum, fortata de anumite circumstante, in postura de a face acest lucru.

Asa ca, va urez bun venit si sper sa avem ocazia de a comunica cat mai des!

Hello world!

martie 18, 2009 - Un răspuns

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.